- panaríţiu
- s. n. [-ţiu pron. -ţìu], art. panaríţiul; pl. panaríţii, art. panaríţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
panariţiu — PANARÍŢIU, panariţii, s.n. Inflamaţie de natură infecţioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [var.: panaríciu s.n.] – Din lat. panaricium. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PANARÍŢIU s. (med.) (pop.)… … Dicționar Român
sugel — SUGÉL, sugei, s.m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ♢ Sugel alb = plantă erbacee cu frunze peţiolate şi flori albe (Lamium album). ♢ Compus: sugel galben = plantă erbacee cu… … Dicționar Român
panariciu — PANARÍCIU s.n. v. panariţiu. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PANARÍCIU s.n. v. panariţiu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
puşiţ — PÚŞIŢ s. v. panariţiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
păducel — PĂDUCÉL, păducei, s.m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în bucheţele, cu fructe comestibile, care se cultivă şi ca plantă ornamentală (Crataegus monogyna). 2. Insectă parazită care… … Dicționar Român
păr — PĂR1, peri, s.m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – lat. pirus. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IARBA PĂRULUI s … Dicționar Român
strună — STRÚNĂ, strune, s.f. 1. Fir elastic confecţionat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale şi produce, prin vibrare, sunete; coardă. ♢ expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) … Dicționar Român
strunătoare — strunătoáre s.f. (reg.) panariţiu. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
sugiu — SUGÍU s. v. panariţiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sugiuc — SUGIÚC s.n. 1. Produs de cofetărie făcut din nuci muiate în must fiert cu făina. ♦ Bigi bigi. 2. (înv.) Un fel de cîrnat afumat preparat din carne de oaie, de capră sau de vită; ghiuden. – Din tc. sucuk. Trimis de andreeadima, 07.10.2008. Sursa:… … Dicționar Român